evanghelia după Lucifer

prin ghiuri selegean

 

 

LUCEÁFĂR, luceferi, s.m. 1. Nume popular al planetei Venus şi al altor stele strălucitoare. ♦ Luceafărul-de-Dimineaţă sau Luceafărul-Porcilor = planeta Venus (văzută dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui). Luceafărul-de-Seară sau Luceafărul-de-Noapte, Luceafărul-Ciobanilor = planeta Venus (văzută seara). Luceafărul-cel-Mare-de-Miezul-Nopţii sau Luceafărul-cel-Frumos = steaua Vega din constelaţia Lirei. Luceafărul-Porcesc sau Luceafărul-Porcar = steaua Aldebaran din constelaţia Taurului. Luceafărul-cel-Mare-de-Noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Epitet dat unui bărbat cu calităţi deosebite. – Lat. Lucifer.

 

Conform DEX '98 latinescul lucifer stă la obârşia luceafărului, iar dacă Luceafărul-Porcar îmi aminteşte de fiul risipitor ce s-a tocmit să păzească porcii (Luca 15: 10 – 32), mă întreb dacă o fi existând analogii între numele populare de mai sus şi cele întâlnite-n Noul Testament; bunăoară steaua pe care o văzuseră în Răsărit (Matei 2: 9), steaua cea de dimineaţă (Apocalipsa 2: 28) sau steaua care străluceşte dimineaţa (Apocalipsa 22: 16).

 

Nu ştiu dacă o fi fără de tăgadă zicerea după care o scriere pare mai eretică pe măsură ce-i mai mistică, ştiu doar că evanghelia după Lucifer nu vrea să stârnească, nici să smintească, ci doar să desluşească şi să tălmăcească o fărâmă din Sfânta Scriptură, dezamăgindu-i pe cei care, într-un fel sau altul, s-au amăgit în căutarea lor de a-şi născoci un dumnezeu, fiecare după moftul şi întru folosul său.

Un pelerinaj prin adâncurile tainice şi nebănuite ale personalităţii, cu întunecimile şi lucirile ei, evanghelia după Lucifer m-a făcut să pricep că Lucifer, straşnicul vrăjmaş de care mă feream cu groază, socotindu‑l pricina tuturor relelor şi ale păcatelor pământului, e doar partea lucrătoare a divinităţii, pristavul veşniciei prin vremelnicie, iar cei ce se încumetă s‑o citească, o pot cere la adresa ghiuri@gmail.com

 

Până atunci iată textul de pe scoarţa dindărăt a straşnicei cărţulii ce se dă drept a cincea evanghelie:

 

„De te‑a mânat vreodată dorul după tainele şi măreţia împărăţiei, dându‑ţi ghes să iscodeşti fel de fel de scrieri, de la cele mai fudule până la sfintele scripturi, iată că sorocul ori norocul ţi‑a surâs, oploşindu‑mă în mâinile tale. Ţii o cărţulie ce poartă‑n paginile ei graiul veşniciei, tăcerea tălmăcită‑n rostirea muritorilor de rând, dar nu ţin să intrăm în cârdăşie, poate vrei să baţi cărările deşarte ale vieţii, gonind de niciunde către nicăieri. Dacă‑i aşa, ascultă‑mi povaţa, nu mă mai răsfoi şi răsuci pe faţă şi pe dindărăt, aşază‑mă de unde m‑ai luat, căci n‑am să‑ţi fiu pe plac, iară povestea mea îţi va părea zurlie. Nu te necăji, aşa‑s vremurile, veşnic mofturoase, şi‑apoi una peste alta, veacurile‑şi năimesc drept jupâneasă mintea cea îngustă şi gălăgioasă, hulind Mireasa, duhul sfânt după vorba voastră pământească. Dar văd că nu te laşi înduplecat, stărui să îmi buchiseşti slovele, ba pe furiş îmi cercetezi şi preţul [39 lei], poate cam piperat, dacă nu pui la socoteală obârşia‑mi împărătească, tăcerea dintru care am învremenit. Alunecând dintru veşnicie întru vremelnicie, iată‑mă încremenit întru evanghelia după Lucifer, învrednicit să strălucesc alături de cele patru evanghelii, cele mai de preţ scrieri de pe pământ, aşa că nu mă dau în vânt după orice muritor de rând, preţul fiindu‑mi hărăzit să mă păzească de împleticiţii ce mă vor doar dintr‑un moft pribeag. De ţi s‑ar vădi zestrea Miresei, lucoarea prin care tăcerea s‑a lăsat tâlcuită‑n rostirea rânduită între aceste scoarţe, ţi‑aş părea un chilipir, şi totuşi, poate că ţi‑ar fi mai acătării să‑ţi iroseşti agoniseala pe ceva ce‑ţi va tihni. Nu de alta, dar dacă vrei să mă iei cu orice preţ, ţinând morţiş să mă citeşti, află că îţi voi zdruncina din temelii babelul minţii, până te voi dezamăgi, izbăvindu‑te de neroziile cu care te‑ai amăgit cale de‑o viaţă. Mântuit de rătăcirile minţii, vei zăbovi cu drag prin paginile mele, desluşindu‑mi tâlcul povestirii, dar acum, chiar dacă te‑am năucit, rogu‑te să‑ţi afli o clipă de răgaz şi să cumpăneşti de te încumeţi să primeşti vlagoslovenia tăcerii, împărtăşindu-te dintru vlaga şi slovele ei.”

 

legături:

librăria eu sunt

librăria adevăr divin